Semnale disperate către planeta Pluto

Un spectacol despre cum îngropăm adânc în noi unele lucruri. Despre strategiile prin care ignorăm realitatea. Despre frica de singurătate.

Personajele interpretate de actrițele Roxana Marian, Larisa Dobrin și Laura Mihalache își (re)povestesc viețile încercând să caute urme de sens în puzzel-ul narativ la care sunt provocați spectatorii. Regizorul Theo Marton izolează textul Elisei Wilk, ferindu-l de mișcare, obiectele cosmice se rotesc indiferente, iar poveștile devin, împletite, protagonistul reprezentațiilor. E natural abuzul? Sunt încercările noastre de a scoate la lumină traumele doar semnale disperate către o planetă de gheață?

…poate cel mai întunecat text al meu, o poveste despre abuz. Regizorul Cristi Juncu, căruia mereu îi trimit textele mele şi în al cărui feedback am mare încredere, mi-a spus despre unul din personaje: „Se vede că n-o prea placi”. Nu ştiu dacă e vorba de plăcut, cred mai degrabă că în momentul acela nu reuşeam să înţeleg prea bine personajul respectiv şi alegerile pe care le face. Aparent, acel personaj e foarte departe de mine, dar pe de altă parte, el reacţiona într-un fel în care reacţionez şi eu, uneori, şi cred că mulţi dintre noi facem asta: din frica de a ac­cep­ta lucruri dureroase, ne prefacem că ele nu există, le băgăm sub preş.

Elise Wilk, Formula As

Semnale disperate către planeta Pluto este primul spectacol produs în cadrul celei de-a treia ediții a proiectului „Terapie socială prin teatru contemporan”, implementat de Teatru 3G și cofinanțat de AFCN – Administrația Fondului Cultural Național și Municipiul Târgu Mureș. Spectacolul a fost realizat cu ajutorul partenerilor Reea și Teatru 74.

„Alături de actrițele Roxana Marian și Laura Mihalache, tânăra Larisa Dobrin a interpretat cu mari emoții primul rol pe o scenă importantă: ”Nu există personaje pozitive sau negative, doar stări; fiecare personaj are și calități și defecte”. Dorința de a-și cunoaște potențialul și de a-și depăși limitele, nevoia libertății de exprimare într-un mediu cultural prietenos, i-au adus tinerei Larisa Dobrin și convingerea că ea însăși este cel mai mare critic al său.” Radio Târgu Mureş: Larisa Dobrin despre Arta actorului – „Teatrul este inocență”