Vă plac bananele, tovarăși?

O poveste simplă despre o viață mai puțin simplă. Suntem în România lui Ceaușescu, unde toată lumea se teme, e suspicioasă și rabdă de foame, mai puțin povestitorul, Robert. Tatăl lui fiind stăpân peste viață și moarte în orașul în care copilărește, Robert are de toate, chiar și banane. Această copilărie însă nu e tocmai lipsită de griji: mama sa plânge toată ziua, fratele mai mare încearcă să-l omoare tot timpul, iar singura fată pe care o place e „inamic” al regimului. Dar soarta comună a tuturor regimurilor e că se termină odată și vin altele în locul lor care vor face, poate, viața mai ușoară. Sau nu? În orice caz, un singur lucru fundamental nu se schimbă: banana. Toate celelalte da, inclusiv tatăl.

Montat pentru prima dată în limba română, spectacolul are la bază textul lui Székely Csaba Vă plac bananele, tovarăși?, adaptat de către autor sub forma unei monodrame. Piesa, o ascuțită satiră la adresa comunismului românesc, a câștigat Premiul regional pentru Europa la Concursul internațional de scenarii radiofonice BBC, în 2009.

Vă plac bananele, tovarăși? este, în mare măsură povestea tatălui, genul de om care cade întotdeauna pe picioare pentru că fiecare regim are nevoie de el. Fiind excepțional de naiv și inocent, Robert înțelege foarte încet și doar pe jumătate ce se petrece în jurul lui. De fapt, nici nu poate fi altfel, întrucât înțelegerea completă ar fi foarte dureroasă.

Székely Csaba

„Pus în scenă la Studio Act din Oradea de Ándi Gherghe, spectacolul după piesa lui Székely Csaba trece cu destul succes peste inabilităţile dramaturgice specifice oricărui început în scrisul pentru scenă. Dilată, supralicitează chiar, cel mai adesea eficient, fără nedorite exagerări şi cu rezultate preponderent cuantificabile în plan artistic nu doar în acela al efectelor comice lesne generabile de aplauze naivitatea, mirarea, dificultăţile de înţelegere ale realităţii caracterizante pentru tânărul Robert. O face profitând şi potenţând abilităţile ludice evidente ale actorului Alin Stanciu. Rezultatul fiind unul demn de luat în seamă.” Mircea Morariu – Open Studio Act Festival sau victoria iniţiativei câtorva artişti tineri