Fragmente din interviul realizat de Andrei Vornicu, pentru cotidianul Zi de Zi, cu Ándi Gherghe, fondator al Teatru 3G.
Reporter: În prag de Centenar ai venit cu un spectacol în care personajul titular, Mihai Viteazul, nu e chiar cel pe care îl știm din manualele de istorie, iar pe unii ar putea să îi contrarieze această perspectivă. Cum o motivezi?
Andi Gherghe: Titlul proiectului subvenționat de AFCN în care s-a făcut spectacolul este „Terapie socială prin teatru contemporan”. Asta încercăm să facem și încercăm să semnalăm anumite probleme. Cred că ăsta ar trebui să fie rolul teatrului, mai ales în societatea de azi, în care crește naționalismul mai ceva ca în anii ’30. Acum s-a încheiat și referendemul cu Coaliția pentru Familie, care trei luni ne-a îndepărtat de la temele esențiale care ar trebui să fie dezbătute în spațiul public. Am vorbit despre relațiile interetnice („Maro”, n.r.), anul trecut am vorbit și despre homosexualii din secuime („Bucurie și fericire”, n.r.). De mult i-am zis lui Csaba că vreau să facem un spectacol despre români și despre probleme lor, fiindcă avem destule. Una din marile probleme, și cred că de aici începe tot, este bătutul ăsta în piept de cine suntem noi, cu dacii, cu romanii, eroii ăștia pe care îi mitizăm și îi punem pe un piedestal. Toată chestia asta este întreținută de istoria falsificată care se învață în școli.
Rep.: Dar nu crezi că asta e și o metodă de a masca niște complexe mai puternice care ne rod?
A.G.: Normal. Noi, românii, n-am avut până acum un moment zero în istorie în care care să tragem linie și să vedem cine suntem, cum am apărut pe lumea asta, cine suntem cu adevărat, nu povești, ce-am făcut de-a lungul istoriei, cu bune, cu rele. Dar hai să fim cinstiți cu noi și în momentul în care ajungem să avem punctul ăsta zero cred că lucrurile se vor schimba, nu o să ne ascundem în spatele unor măști, ci o să luăm problemele în piept, pentru că din punctul meu de vedere, de-acolo încep toate. N-o să mai poată să vină nici un politician să agite steagul și să zică: mamă, cine suntem noi, și hai, votați-ne, că noi suntem ăia și ăia. Românii trăiesc o iluzie despre cine sunt ei. (…)
Puteți citit varianta integrală a interviului aici.