3generator_cultural: Interviuri culturale #10 – Raluca Blaga, un interviu cu Cătălin Ștefan Mîndru: Târgu Mureș, un rai al actorilor
În 2004, Cătălin Ștefan Mîndru ajungea din Iași la Universitatea de Arte din Târgu Mureș. Se pregătise cândva să devină contabil sau economist, dar traseul s-a recalculat: teatrul a devenit destinația, iar Târgu Mureș — prima și singura opțiune pentru facultate.
Aici a descoperit un oraș mai mic, dar cu o scenă independentă surprinzător de vie: mai multe companii active în Cetate și secțiunea Underground a Teatrului Ariel. Pentru un actor aflat la început, accesul la spectacole, artiști și forme teatrale diverse a devenit o extensie esențială a studiilor universitare. Orașul i s-a arătat ca un „rai al actorilor”.
De această dată, Cătălin Ștefan Mîndru revine la Târgu Mureș printr-un interviu cu Raluca Blaga.
O școală construită din întâlniri
În ultimul an de facultate, Cătălin Ștefan Mîndru a devenit membru al echipei TEATRU 74. Spațiul i-a oferit nu doar o scenă pe care să joace, ci și sentimentul unei case artistice. Întâlnirile cu Nicu Mihoc, Theo Marton, Theodor-Cristian Popescu, Cristi Juncu, Radu Afrim, Ovidiu Caița și Adi Iclenzan au devenit repere profesionale și umane.
Spectacole precum Cyrano de Bergerac, poate…, Geniul crimei, Hoții, Hoțul de oase sau El și Ea au contribuit direct la formarea sa. La fel de importante au fost spectacolele văzute, proiectele de dramaturgie contemporană, lecturile scenice și comunitatea adunată în jurul TEATRU 74. În memoria actorului, perioada nu se reduce la o singură producție: rămâne un întreg peisaj de întâlniri, încercări și descoperiri.
De la TEATRU 74 la Teatru FiX
Întoarcerea la Iași, în 2011, a dus experiența acumulată la Târgu Mureș într-un oraș în care scena independentă lipsea încă. Alături de Nora, Mihai Pintilei și Stanca Jabenițan, Cătălin Ștefan Mîndru s-a implicat în construirea Teatrului FiX — un spațiu care avea să devină laborator de creație, loc de întâlnire și parte importantă a teatrului independent ieșean.
Drumul a continuat apoi către Teatrul Municipal „Matei Vișniec” din Suceava, fără ca experiența instituțională să înlocuiască nevoia proiectelor independente. Din contră: anii petrecuți în aceste spații i-au oferit actorului autonomie, curaj, flexibilitate și un mod de a privi profesia ca pe o evoluție care nu trebuie închisă într-o singură structură.
Interviul vorbește însă și despre fragilitatea acestor inițiative: finanțări greu accesibile, chirii tot mai mari și lipsa sprijinului constant. Faptul că unele companii reușesc să reziste, să crească și să formeze artiști rămâne, în sine, un mic miracol.
Privind în urmă, sfatul actorului pentru tânărul aflat la început de drum rămâne simplu:
„Dacă nu e cu bucurie, n-are sens.”
Întregul interviu este disponibil pe LiterNet.ro.
Proiect co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.