Neverland

Trei femei și un bărbat se întâlnesc în ziua în care fiecare din ei se căsătorește. Nunta devine un moment important, dar nu într-un sens clasic. Ce poate să se întâmple la o petrecere la care niciunul nu se simte în al nouălea cer? Neverland îi urmărește pe cei patru în cele mai importante momente ale vieții lor, fie că e vorba de pierderi imense sau de zile în care soarele pare să lumineze altfel.

Kinga, Rada, Andreea și Fabian își doresc să ducă o viață normală chiar cu riscul de a deveni banali sau nefirești. La ce duce insistența de a intra în tiparele sociale și ce visăm de fapt? Spectacolul e o invitație de a ne căuta propriul Neverland, locul unde există acea libertate la care uităm să ne întoarcem.

Neverland a fost produs de Teatru 3G, în cadrul proiectului: Terapie socială prin teatru contemporan. Cofinanțat de: AFCN – Administrația Fondului Cultural Național și Municipiul Tîrgu-Mureș. Spectacolul a fost realizat cu ajutorul partenerilor Reea și Teatru 74. 

Exista doar o idee despre Peter Pan, nostalgia copilăriei și refuzul de a te maturiza. Era un proiect despre care discutasem cu Leta în urmă cu doi-trei ani, dar care nu s-a realizat, și când ne-a dat Andi mână liberă, ne-am decis să facem proiectul ăsta. Am avut o temă suficient de largă încât să ne încadrăm piticul de pe creier și am scris special pentru spectacolul ăsta. Am vorbit cu niște oameni, le-am furat din povești, apoi am scris și am mai refăcut puțin la repetiții

Alexa Băcanu

„(…) un fel de parodie romantic-anxioasă despre dilemele stârnite de căsătorie și tot ce ține de noul statut. Construit cu mici accente de musical – compozitor Boros Csaba -, cu o netă amorsă comică, spectacolul se remarcă prin vitalitatea jocului și farmecul scenic al actorilor Raisa Ané, Laura Mihalache, Ștefan Mura și Pál Emőke.” Claudiu Groza – Tribuna – Geografie teatrală (IV)

„Actorii funcţionează pe două direcţii: ludic (livrare de text) – cele patru personaje sînt şi naratori, fiecare pentru sine şi pentru ceilalţi – şi performativ (corp, mişcare). Este o dramaturgie care aminteşte de piesa lui Ivan Vîrîpaev, Iluzii, fără să aibă însă aceeaşi abilitate de a alcătui puzzle-uri biografice. Povestea, ca şi spectacolul, se încheagă lent şi tîrziu, riscînd să piardă spectatorul. Bazat pe o coralitate dramaturgică şi performativă, Neverland este un show expozitiv despre relaţia dintre proiecţia noastră asupra vieţii şi viaţa însăşi.” Oana Stoica – Dilema Veche – Despre noi, în mai multe feluri

„Scenografia este minimalistă şi tocmai de aceea este adecvată pentru acest spectacol. Nu există vreun moment în care să se simtă nevoia unui decor mai bogat sau a unei contextualizări mai exacte. Alexa Băcanu a ştiut să aşeze esenţa pe care a vrut s-o transmită atât de bine în textul ei şi să construiască o dramaturgie plină de emoţie, care nu se sustrage în vreun fel de la a vorbi direct şi răspicat. Leta Popescu a transformat această viziune într-un tur de forţă(…).” Răzvan Rocaș – Revista Echinox – În căutarea propriului Neverland