O comedie emoționantă. Un spectacol despre greutățile oricărui nou început, maturizare și fuga nebunească de eșec. Un univers în care nimeni nu s-a uitat la ceas să vadă cum viața continuă chiar și atunci când noi simțim că stăm pe loc.
Nimeni nu s-a uitat la ceas de Alin Uberti
În 2016, o echipă tânără începe să lucreze la un spectacol după un text original, “Rămășițele”. E prima oară când pășesc pe o scenă de teatru în afara facultății. Anii trec pe nesimțite, exact ca într-o compunere scrisă în școala primară, și în 2026 premiera cu spectacolul lor încă nu a ieșit la public. Repetă, timp de 10 ani, prin absolvirea facultății, nunți, înmormântări, o pandemie, un război la graniță, nașteri și colege și colegi de breaslă care câștigă premii. Singura speranță care le rămâne în vreme ce timpul dizolvă încet toate felurile în care și-au imaginat viitorul este că spectacolul la care repetă le va oferi ceva ce seamană cu succes, glorie sau măcar stabilitate financiară.
Jung a preluat termenul de retortă și l-a folosit ca metaforă pentru un spațiu mental în care un om își poate folosi durerea, necazurile, frica, groaza, furia ș.a.m.d., ca materie primă pe care să o transforme, exact așa cum făceau alchimiștii, în aur. Mi-am dorit ca spectacolul să funcționeze ca un soi de retortă, în care fragilitatea, sacrificiile, contradicțiile, imprevizibilul și necunoscutul din viața unei artiste / unui artist de teatru independent sunt asumate ca materie primă pe care o putem transforma în sens.
Spectacol produs în cadrul proiectului 3generator_cultural
regia & dramaturgia
scenografia
Cosmin Stancu
muzica
Victor Moldovan
asistența de regie
Ioana Șogorăscu
distribuția
Adriana Burlacu
Demi Vasiliu
Sebastian Pop
durată 2h
limba română
foto Popa Marc