Prima fază a proiectului Work in Progress, destinat tinerilor din Târgu Mureș pasionați de arta cinematografică, s-a desfășurat în luna septembrie. În urma apelului lansat pe Facebook și pe Instagram, am ales 10 tineri pasionați, talentați și muncitori pentru a lucra cu artistul Julien Javions. Întâi, aceștia au participat timp de o săptămână la un workshop practic și au învățat elementele de bază care țin de producția unui film de scurtmetraj. În prima săptămână de workshop, sub îndrumarea lui Julien – actor și regizor de teatru și film, participanții s-au transformat într-o veritabilă echipă de producție a unui scurtmetraj pe care vom avea ocazia să-l urmărim în luna decembrie, cel mai probabil online. După prima săptămână de muncă intensă a urmat un bonus – un workshop de grafică și animație grafică susținut de Andrei Gereb, artist vizual și grafician din Târgu Mureș.
În această perioadă, cursanții nu-și trag sufletul pentru că, individual sau în echipe de câte două persoane, trebuie să conceapă și să filmeze câte un scurtmetraj. Julien se va întoarce în Târgu Mureș la finalul lunii noiembrie, când vor fi montate toate scurtmetrajele realizate până atunci în cadrul Work in Progress.
Până vom avea ocazia să vedem filmele, vă invităm să faceți cunoștință cu Julien Javions și cu o parte dintre cursanții Work in Progress.
Din Franța în România
Julien Javions este fondatorul Maison Des Acteurs, susține workshopuri de film dedicate în primul rând actorilor, în Franța, Iralnda și România, având în același timp o carieră consistentă ca regizor și actor de teatru și film. Dintre producțiile în care a fost implicat amintim: „State de România” (actor, 2009/2010), „Ghinionistul” (actor, 2017) – film distins cu Premiul publicului la Gala Gopo 2018, fiind și primul film independent românesc integrat pe platforma Netflix, și „Tout va trop vite” (actor și regizor, 2018) – BEST FILM 2018 – 48HFP – Selecția Internațională Orlando SUA și Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină, în cadrul aceluiași festival.
Primul contact cu industria cinematografică l-a avut în timp ce studia arta dramatică în Clermont-Ferrand, o localitate din Franța care găzduiește cel mai mare festival de film de scurtmetraj din lume. „Eram pe holul conservatorului și cineva m-a întrebat unde este clasa de actorie. Avea nevoie de actori pentru un film de scurtmetraj”. În urma acelei discuții a și primit primul său rol.
„Legătura mea cu România a început datorită școlii de actorie pe care au înființat-o, în Franța, Silviu Purcărete și Paul Chiribuță. Ei m-au adus prima dată în România la Festivalul Internațional de Teatru din Sibiu și apoi, tot datorită dumnealor, am ajuns la un casting al regizorului Iura Luncaşu. Așa am ajuns să fiu implicat în telenovela State de România, filmată în București. Acolo am cunoscut mulți artiști români. După aceea, același regizor m-a contactat și m-a întrebat dacă aș dori să mai joc în seriale românești. Bineînțeles că mi-am dorit, în primul rând pentru că îmi doream experiențe prin care să mă dezvolt ca actor.
În felul acesta am descoperit că în România există o industrie uriașă de producție cinematografică și că foarte mulți profesioniști din alte țări vin aici pentru a produce filme. De exemplu, când eram în Paris, un simplu actor, visam, ca majoritatea actorilor francezi, să joc în unul dintre filmele regizorului Jacques Audiard, laureat al premiilor César, un lucru destul de dificil pentru un actor debutant, practic cu șanse apropiate de a câștiga la loterie. Și am ajuns să lucrez într-o producție a acestui regizor în România.
Decizia de a mă muta în România, pot spune că a fost și o mișcare strategică, deoarece mi-am dat seama că aici am mai multe șanse de a străluci ca artist francez, pe când în Paris, unde nu am nimic evident în plus față de alți actori, aș fi riscat să mă pierd în mulțimea actorilor care se pierd în Franța. Bineînțeles, a contat foarte mult și faptul că m-am simțit foarte bine în România”, ne-a povestit Julien Javions în cadrul unei discuții purtate, împreună cu o parte dintre cursanți, la sfârșitul primei săptămâni de workshop.
Primele impresii – Work in Progress
Julien Javions a fost invitat de Cristian Bojan (Kuki) să susțină workshopul din Târgu Mureș, după ce a participat la un workshop coordonat de Julien în București. „Era un workshop pentru actori care își doresc să joace în filme. Am creat un sistem prin care trecerea de la un pas la altul se face cu răbdare. Oamenilor care vor să devină actori de film li se spune să meargă la facultățile de actorie de teatru, numai că acolo nu învață cum să joace în film. De aceea, am creat și organizez aceste workshopuri, pentru a-i ajuta să învețe ce înseamnă să joci într-un film.”
Deoarece Work in Progress nu este dedicat în mod special actorilor, pentru workshopul din Târgu Mureș, Julien și-a propus, în primă fază, doar să realizeze filmările pentru un scurtmetraj, iar, apoi, pe măsură ce cunoaște participanții să se adapteze nevoilor și cerințelor acestora. „Singurul lucru pe care îl știam e că vreau să fac un film, nu să predau ceva anume, și că modul ideal de a face lucrurile este prin ai întreba pe ei ce vor să facă și cum vor să lucrăm. După aceea, le-am vorbit despre și le-am arătat lucrurile pe care le pot învăța de la mine. Apoi, am împărțit zilele de workshop în diferite etape, pentru că mi-am dorit ca la sfârșit să aibă o idee despre fiecare fază din partea de producție a unui film: sunet, filmare, partea de scenariu, editare etc. Am început cu scenariul, de unde am ajuns la partea de actorie, apoi la înregistrarea sunetului, la lucrul cu camerele de filmat, la alte detalii tehnice și, în final, la partea de regie a fiecărei scene.”
Bineînțeles, fiecare participant a venit cu propriile așteptări și intenții, însă Julien a reușit destul de repede să-i facă pe toți să colaboreze ca o echipă. „A fost foarte deschis față de noi, un lucru extraordinar, deoarece așa ne-a făcut mai ușoară munca, simțindu-ne în largul nostru cu el, ne-am deschis și noi ca oameni și ca artiști”, a spus Claudiu Strete. „De exemplu, a contat și faptul că nu ne-a întrebat când suntem ocupați, ci când și cât vrem să lucrăm”. „Eu m-am bucurat că toți am venit cu mintea deschisă, fără să ne judecăm unii pe alții. Ne-am simțit liberi să ne spunem părerile, atât unii altora, cât și lui Julien”, a adăugat Andreea Cuc.
„Nu știu cum se face cel mai bine încadrarea, voi să-mi spuneți”
Julien Javions mi-a explicat că intenția lui nu a fost să îi învețe pe participanții la workshop foarte multe lucruri tehnice sau teoretice din perspectiva sa. După o săptămână de workshop nu vei ajunge nici operator de imagine, nici inginer de sunet profesionist. „Cel mai important lucru pentru mine a fost să învăț cum aș putea să organizez toate etapele necesare filmării unui film”, a completat Vlad Bândean.
„M-au întrebat cum este cel mai bine să faci încadrarea. Le-am spus că nu știu cum se face cel mai bine încadrarea, voi să-mi spuneți! Și haideți să încercăm! Cred că aceasta este cea mai bună modalitate de a învăța, gândindu-te și încercând tu”, a spus Julien. „Ne-a lăsat să greșim de fiecare dată”, a adăugat Claudiu.
„Scopul meu a fost ca ei să ajungă autonomi, adică, după munca împreună cu mine, să aibă reperele necesare pentru a continua să învețe singuri”, a subliniat coordonatorul workshopului.
După aproape șase zile de WiP
Denissa Rogoz: „Nu mă gândeam că voi ajunge să îmi placă să scriu și să lucrez la scenarii, dar acum chiar mă gândesc să fac asta.”
Ligia Ungur: „Pe mine m-a impresionat îmbinarea aspectelor artistice cu cele tehnice, fără să fie un proces haotic”.
Andreea Cuc: „La început am fost preocupată doar de partea de scris și de regie, dar mi-am dat seama că e important să am noțiuni de bază și despre imagine și sunet. Având această bază, ai o limbă comună cu întreaga echipă și poți transmite mult mai clar ce îți dorești, mai ales dacă ai idee cum funcționează o cameră de filmat și cum se înregistrează sunetul.”
Francisc Ienei: „Și pe mine mă va ajuta ce am învățat în aceste zile să comunic mult mai bine cu oamenii cu care lucrez în proiectele mele. Cum ar fi să nu mai dau indicații la nivelul: mergi de la punctul A la punctul B. În plus, mi-e mult mai clară acum relație între sunet și încadrare, în așa fel încât să transmiți publicului mesajul pe care îl dorești.
Kernetzky Hanna Renáta: „Mi-a plăcut foarte mult partea în care am scris scenariul, fiind interesată de scris în general. Mi-am dat seama că e destul de ușor să scrii un dialog dacă îți știi bine personajul și obstacolul pe care îl înfruntă. A părut mai simplu decât mă așteptam, doar că presupune destul de multă muncă. Practic, e ușor să faci un scurtmetraj, dacă ai și voința să muncești.”
(Foto: Horia Grigoraș, text: Valentin Covaciu)
Proiectul Work in Progress este realizat cu sprijinul companiei Reea și este cofinanțat de Primăria Municipiului Târgu Mureș.